Mischung

Prieteni…sau ce?!

As fi vrut, mi-ar fi placut sa fiu mai priceputa la cuvinte, sa stiu sa scriu frumos, cu sens, nu banal si plictisitor… asa ca scriitorii din filme, pe care ii vezi ca se aseaza pe canapeaua lor comfortabila, un pahar de vin rosu, niste snackuri, isi iau laptopul in brate si incep.. si tasteaza, tasteaza, tasteaza.. toti vrem sa putem face asta, sa ne asemanam cu personajele respective, sa ne fie usor sa scriem ceva intelligent, care sa sune bine… sa povestim frumos intamplarile prin care trecem…

Ziceam de prieteni… ne mintim mereu ca avem multi prieteni buni, nu amici… prieteni, foarte multi… credem ca ne putem baza pe ei oricand, ca ne stiu toate secretele si le tin doar pentru ei, suntem convinsi ca vin sa ne ajute daca avem nevoie de ei la 4 dimineata… cu siguranta!

Cum va “testati” voi prietenii? Cum va convingeti de faptul ca sunt acolo pentru voi oricand, indiferent de situatie?! Au avut ocazii sa va demonstreze acest lucru?! Stati putin si ganditi-va daca e asa… daca toti prietenii sunt intradevar Prietenii vostri.

Eu am avut multe ocazii sa imi testez prietenii… sau ei au avut ocazii sa-si demonstreze prietenia.. nu stiu cum e mai bine zis. Au fost multe intamplari marunte, care acum nu mai par asa importante, in schimb, la momentul respectiv, insemnau enorm. Pentru ca eram mai mici, mai zapaciti, eram adolescenti, asa cum suntem toti in perioada poate cea mai frumoasa din viata, pe la 17-18 ani. Ti se pare ca atunci faci cele mai idioate lucruri, cele mai mari “nebunii”, atunci te distrezi pur si simplu, fara sa fi stresat de prea multe lucruri…

Pe langa intamplarile astea banale, a fost un moment important in care pot sa zic ca viata m-a pus la incercare. Un moment de care nu imi amintesc cu placere. M-a marcat si o sa ma urmareasca mereu, din umbra. M-a facut sa cunosc acea parte a mea pe care nu o stiam, m-a facut sa trec de la o extrema la alta, de la momentul in care constientizam ceea ce mi se intampla, sufeream si ma incurajam, la momentul cand nu realizam gravitatea situatiei.

Atunci mi-am dat seama cat de important este sa ai langa tine oamenii potriviti. In timp ce persoanele la care nici nu te gandeai ca isi amintesc de tine sau ca ii intereseaza foarte mult ce ti se intampla, iti erau alaturi cu incurajari si sfaturi, iti dadeau un telefon sa te intrebe daca esti bine sau daca ai nevoie de ceva, prietenii tai se retrageau, se faceau pierduti pe motivul ca nu stiu ce sa zica, ce sa faca sa nu te simti prost sau sa nu fie stresanti. Crezi ca ma stresezi?! Dar te-ai gandit cumva ca eu am nevoie sa fiu stresata continuu?! Te-ai gandit ca am nevoie de tine ca sa ma mentin pe linia de plutire?! Te-ai gandit ca am nevoie de tine ca sa ma ti “in picioare”?! Nu, nu te’ai gandit. Te-ai bucurat de binele tau si atat.

Atunci mi-am dat seama de valoarea prietenilor mei, de cat de mult ma pot baza pe ei si de cat inseamna persoana mea pentru ei. Am invatat sa apreciez oamenii care intradevar merita, oamenii pe care poate ii vad o data la nu stiu cate luni, dar care au stiut ce sa spuna si ce sa faca la momentul potrivit. Oamenii care nu m-au lasat sa cad, care m-au ridicat cu vorbele si gesturile lor, care m-au trezit din inconstienta mea atunci cand a fost cazul, care imi sunau la us ape neasteptate sa vada ce fac, sa nu ma simt singura. Oamenii respective au toata admiratia mea si le multumesc nespus de mult!

Am prieteni putini, pe care nu ii vad zilnic, dar stiu ca sunt acolo pentru mine. Am prieteni buni cu care ma vad o data pe an pentru ca doar in momentul ala ni se sincronizeaza programele si ne permitem sa ne vedem. O data pe an cand avem timp sa spunem tot ce e de zis. Cred ca in felul asta apreciem mai mult timpul petrecut impreuna.